- a-i aparţine de drept
- to belong to smb. by right.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a-i aparţine de drept
Look at other dictionaries:
aparţine — APARŢÍNE, aparţín, vb. III. intranz. A ţine, a depinde de cineva sau de ceva; a fi proprietatea cuiva. ♦ A face parte dintr o anumită clasă, dintr o anumită organizaţie etc. – Din fr. appartenir (dupa ţine). Trimis de ana zecheru, 22.03.2008.… … Dicționar Român
drept — DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepţi, te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s.n. (E) prep. a. adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ♢ Linie dreaptă (şi substantivat, f.) = linie care uneşte două puncte din spaţiu pe drumul… … Dicționar Român
apartenent — apartenént adj. m., pl. apartenénţi; f. sg. apartenéntă, pl. apartenénte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic APARTENÉNT, Ă adj. care aparţine de drept. (< fr. appartenent … Dicționar Român
comun — COMÚN, Ă, comuni, e, adj. 1. Care aparţine mai multora sau tuturor; care priveşte sau interesează pe mai mulţi sau pe toţi; de care se folosesc mai mulţi sau toţi; obştesc. ♢ Drept comun = parte a dreptului care are aplicare generală (spre… … Dicționar Român
propriu — PRÓPRIU, IE, proprii, adj. 1. Care aparţine în mod exclusiv cuiva; personal. ♢ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se dă unui lucru sau unei fiinţe spre a le deosebi de alte lucruri sau fiinţe din aceeaşi categorie şi care se scrie cu… … Dicționar Român
ostatic — OSTÁTIC, ostatici, s.m. Persoană din rândul populaţiei civile oferită sau reţinută de către un stat, de către o organizaţie etc. drept garanţie pentru îndeplinirea unor obligaţii asumate sau impuse ori pentru prevenirea unor acte de ostilitate… … Dicționar Român
ţine — ŢÍNE, ţin, vb. III. I. tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în braţe etc.) şi a nu lăsa să scape. ♢ expr. A i ţine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare… … Dicționar Român
uzufruct — UZUFRÚCT s.n. Drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparţine altei persoane şi pe care trebuie să l restituie la încetarea acestui drept. – Din lat. uzufructus. cf. fr. u s u f r u i t. Trimis de ana zecheru,… … Dicționar Român
revendica — REVENDICÁ, revéndic, vb. I. tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer. Trimis de LauraGellner, 04.11.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
stat — STAT2, state, s.n. 1. Listă, tabel. ♦ (În sintagma) Stat de plată = tabel, listă în care sunt înscrise drepturile băneşti pe care le achită o întreprindere lucrătorilor ei. ♢ Stat de funcţii = document (sub formă de tabel) în care sunt înscrise… … Dicționar Român
civil — CIVÍL, Ă, civili, e, adj. Care priveşte pe cetăţenii unui stat (cu excepţia militarilor şi a reprezentanţilor bisericii) sau care aparţine, este specific acestor cetăţeni; care se referă la raporturile juridice ale cetăţenilor între ei (cu… … Dicționar Român
